Înregistrarea naşterii se face ca urmare a unei declaraţii verbale a oricăruia dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului, sau din oficiu de către ofiţerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P./din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul.
Maternităţile arondate Sectorului 2 sunt:
Spitalul clinic Dr. I. Cantacuzino, Spitalul Sf. Pantelimon,Spitalul Clinic Nicolae Malaxa, Spitalul Județean Ilfov.
Numele de familie sau prenumele formate din două sau mai multe cuvinte se scriu cu cratimă.
Prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.
Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
Cod numeric personal se atribuie doar copiilor cetățeni români.
Când declararea nașterii este făcută de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, asigurat de Primăria Sectorului 2.
Termenul pentru declararea naşterii copilului este de:
a) 30 de zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile;
d) 30 de zile pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.
Termenele prevăzute lit. a), b) şi d) se socotesc de la data naşterii, respectiv a găsirii sau, după caz, a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii şi cuprind atât ziua naşterii, respectiv a găsirii sau a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii, cât şi ziua în care se face declaraţia.
Înregistrarea din oficiu se face în ultima zi a termenului de declarare, în baza certificatului medical constatator al naşterii, comunicat electronic de către emitent, precum şi a verificărilor efectuate în S.I.I.E.A.S.C. şi R.N.E.P.
După împlinirea termenului de 30 de zile, dar înăuntrul termenului de un an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.
Înregistrarea tardivă a naşterii, după împlinirea termenului de un an de la data naşterii, se face la cererea scrisă a declarantului, cu avizul conform al D.G.E.P.M.B. şi cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, în termen de 90 de zile de la data solicitării.
Acte necesare
Părinții sunt căsătoriți:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea (original);
- certificatul de căsătorie (original );
- actele de identitate ale părinților (original);
- actul de identitate al declarantului, după caz (original);
Obs. Dacă părinții poartă nume de familie diferit și /sau prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii este diferit de cel declarat sau este format din mai mult de trei cuvinte, înregistrarea naşterii se face în baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează actul.
Părinții nu sunt căsătoriți, iar copilul este recunoscut de tată:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea (original);
- certificatul de naștere al mamei (original);
- actul de identitate al mamei (original);
- actul de identitate al tatălui (original);
- certificatul de naștere a tatălui (original);
- în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, înregistrarea naşterii se face în baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează actul, declarație din care să rezulte și numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul
Obs. Declarația cu privire la numele familiei copilului se face și se semnează numai în fața OFIȚERULUI DE STARE CIVILĂ. Declarația cu privire la recunoașterea copilului de către tată poate fi dată și în fața NOTARULUI PUBLIC.
În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea(original);
- certificatul de naştere al mamei (original);
- actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.
În situaţia în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaște copilul, sunt necesare:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea (original) ;
- certificatul de naştere al mamei (original);
- actul de identitate al reprezentantului legal al mamei sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei.
Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei
În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea;
- fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
- declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor, care a împlinit vârsta de 14 ani, îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.
Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea(original);
- certificatul de naștere al mamei (original);
- actul de identitate al mamei (original) ;
- actul de identitate al declarantului (original), după caz.
În acest caz, certificatul de naștere al copilului poate fi solicitat numai de către mama copilului.
Mamele minore, care au împlinit vârsta de 16 ani, au dreptul să decidă cu privire la copilul lor, putând să semneze documente cu caracter medical și/sau administrativ care au legătură cu îngrijirea, creșterea și dezvoltarea copilului.
Mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului:
În conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil „Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.”
În conformitate cu dispozițiile art. 435 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Atât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație”, iar potrivit art. 414 alin. (2) din același act normativ, „Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului”.
Astfel, în cazul în care mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului sunt aplicabile prevederile art. 414 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei” (prezumția de paternitate), precum și ale art. 408 alin. (2) „Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.”, chiar dacă faptul nașterii are loc după desfacerea căsătoriei prin divorț.
Timpul legal al concepției se calculează de la data nașterii copilului, înapoi până la 180 de zile, iar de la a 180 – a zi pînă la a 300 - a zi se întinde perioada concepției. În situația în care o parte din această perioadă se situează în timpul căsătoriei (încă nedesfăcută prin divorț), înseamnă că nou-născutul beneficiază de prezumția legală de paternitate (copil conceput în timpul căsătoriei).
În acest caz actele necesare pentru înregistrarea naşterii:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip, care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului(original);
• certificatul de căsătorie (original);
• sentinţa definitivă / certificatul de divorţ(original) ;
• actul de identitate al mamei(original);
• actul de identitate al declarantului, după caz.
Obs. :
Dacă părinţii – foştii soţi, la data nașterii copilului, poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.
În lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere.
În actul de naștere întocmit cu ocazia declarării nașterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă.
Dacă ulterior înregistrării naşterii copilului, dar înainte de sesizarea instanţei de tutelă, părinţii se înţeleg cu privire la numele de familie, acesta se înscrie prin menţiune, în baza declaraţiei ambilor părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care a înregistrat actul sau a notarului public.
Situaţii particulare:
În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele enumerate anterior, precum şi următoarele:
• Paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederației Elvețiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie;
• În cazul cetățenilor străini ale căror acte de identitate nu conțin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare ale persoanei;
• Certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinți este cetățean român; dacă ambii părinți sunt cetățeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum și traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, Sector 1.
Sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1191. De asemenea, extrasele multilingve de stare civilă emise de către statele membre ale Convenției de la Viena din 1976 sunt acceptate fără traducere, legalizare (apostilare), sau o formalitate echivalentă pe teritoriul fiecărui stat parte la convenţie.
Obs.:
Când declararea nașterii este făcută de un cetățean străin necunoscător al limbii române documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat.
În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C. pe raza căreia se află unitatea sanitară unde a avut loc naşterea, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei cu privire la numele de familie.
Actul de naştere al copilului se întocmeşte cu numele de familie şi prenumele stabilite prin dispoziţie a primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea, iar celelalte date sunt preluate din certificatul medical constatator al naşterii; rubrica privind datele mamei se completează doar cu numele de familie şi prenumele mamei rezultate din procesul-verbal prevăzut la lit. b).
Înregistrarea adopţiei.
Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.
Dacă adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate, noul act de naștere se va întocmi la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviințării adopției.
Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București.
Actele necesare: sentinţa judecătorească, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o, definitivă, certificatul de naştere în original al adoptatului, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, actele de identitate ale adoptatorilor, actul de identitate al adoptatului, după caz.
Programarea pentru înregistrare naștere și cererii duplicate certificate de naștere se efectuează conform regulamentului de programare on-line.